depolimerizare

DEPOLIMERIZÁ, depolimerizéz, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s.f. Reacţie prin care un polimer trece în polimeri cu greutăţi moleculare mai mici, sub acţiunea căldurii, a luminii, a radiaţiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. d é p o l y m é r i s a t i o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPOLIMERIZÁ vb. I. tr. A efectua operaţia de depolimerizare. [< fr. dépolymériser].
(Dicţionar de neologisme)

DEPOLIMERIZÁRE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation].
(Dicţionar de neologisme)

DEPOLIMERIZÁ vb. tr. a efectua reacţia de depolimerizare. (< fr. dépolymériser)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPOLIMERIZÁRE s. f. reacţie în care se produce descompunerea unui polimer în compuşi chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation)
(Marele dicţionar de neologisme)

depolimerizá vb., ind. prez.1 sg. depolimerizéz, 3 sg. şi pl. depolimerizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depolimerizáre s. f. → polimerizare
(Dicţionar ortografic al limbii române)