depoluant
DEPOLUÁNT, -Ă, depoluanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte la depoluare. [Pr.: -lu-ant] – Din fr. dépolluant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPOLUÁN//T ~ţi m. Care depoluează; cu proprietatea de a depolua. [Sil. -lu-ant] /de + poluant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPOLUÁNT, -Ă adj., s.m. (Mijloc) care serveşte pentru depoluare. [Pron. -lu-ant. / < de- + poluant].
(Dicţionar de neologisme)
DEPOLUÁNT, -Ă adj., s. m. (substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte pentru depoluare. (< fr. dépolluant)
(Marele dicţionar de neologisme)
depoluánt adj. m.(sil. -lu-ant), pl. depoluánţi; f. sg. depoluántă, pl. depoluánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Depoluant ≠ poluant
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPOLUÁN//T ~ţi m. Care depoluează; cu proprietatea de a depolua. [Sil. -lu-ant] /de + poluant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEPOLUÁNT, -Ă adj., s. m. (substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte pentru depoluare. (< fr. dépolluant)
(Marele dicţionar de neologisme)
depoluánt adj. m.(sil. -lu-ant), pl. depoluánţi; f. sg. depoluántă, pl. depoluánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Depoluant ≠ poluant
(Dicţionar de antonime)