depoluare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPOLUÁ, depoluéz, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPOLUÁRE, depoluări, s.f. Acţiunea de a depolua şi rezultatul ei: purificare. [Pr.: -lu-a-] – V. depolua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPOLU//Á ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substanţe poluante; a curăţa, înlăturând poluarea sau sursele care o provoacă. [Sil. -lu-a] /<fr. dépolluer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].
(Dicţionar de neologisme)

DEPOLUÁRE s.f. Acţiunea de a depolua şi rezultatul ei; purificare. [Pron. -lu-a-. / < depolua].
(Dicţionar de neologisme)

DEPOLUÁ vb. tr. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător. (< fr. dépolluer)
(Marele dicţionar de neologisme)

depoluá vb. → polua
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depoluáre s. f. → poluare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A depolua ≠ a polua
(Dicţionar de antonime)

Depoluarepoluare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depo depol depolu

Cuvinte se termină cu literele: re are uare luare oluare