deponent dex - definiţie, sinonime, conjugare

deponent

[Sinonime]
DEPONÉNT1, -Ă, deponenţi, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe şi forme verbale) Cu formă pasivă şi înţeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPONÉNT2, -Ă, deponenţi, -te s.m. şi f. Persoană care încredinţează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPONÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) gram. (despre unele verbe şi forme verbale din latină) Care are formă pasivă şi sens activ; cu formă pasivă şi sens activ. /<lat. deponens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPONÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPONÉNT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă şi înţeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].
(Dicţionar de neologisme)

DEPONÉNT, -Ă s.m. şi f. Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].
(Dicţionar de neologisme)

DEPONÉNT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă şi înţeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPONÉNT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)
(Marele dicţionar de neologisme)

deponént (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponénţi; f. sg. deponéntă, pl. deponénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPONÉNT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depo depon depone

Cuvinte se termină cu literele: nt ent nent onent ponent