deponta
[Conjugare]
DEPONTÁ, depontéz, vb. I. Tranz. A demonta un pod militar. – Din fr. dépointer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPONTÁ vb. I. tr. (Mil.) A demonta un pod militar. [< fr. dépointer].
(Dicţionar de neologisme)
DEPONTÁ vb. tr. a demonta un pod militar. (< fr. dépointer)
(Marele dicţionar de neologisme)
depontá vb., ind. prez. 3 sg. deponteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPONTÁ vb. I. tr. (Mil.) A demonta un pod militar. [< fr. dépointer].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
depontá vb., ind. prez. 3 sg. deponteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)