deportat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPORTÁT, -Ă, deportaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. d é p o r t é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPORT//Á ~éz tranz. (persoane) A trimite forţat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPORTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care este trimis forţat într-o regiune îndepărtată; exilat; surghiunit. /v. a deporta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].
(Dicţionar de neologisme)

DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se află în deportare. [< deporta].
(Dicţionar de neologisme)

DEPORTÁ vb. tr. a trimite forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPORTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)
(Marele dicţionar de neologisme)

deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. şi pl. deporteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deportát adj. m., s. m., pl. deportáţi; f. sg. deportátă, pl. deportáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DEPORTÁT s. (JUR., POL.) surghiunit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depo depor deport

Cuvinte se termină cu literele: at tat rtat ortat portat