depravat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPRAVÁT, -Ă, depravaţi, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – V. deprava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEPRAV//Á mă ~éz intranz. A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPRAVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].
(Dicţionar de neologisme)

DEPRAVÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt; pervers. [< deprava].
(Dicţionar de neologisme)

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPRAVÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)
(Marele dicţionar de neologisme)

depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. şi pl. depraveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPRAVÁ vb. v. corupe.
(Dicţionar de sinonime)

DEPRAVÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depr depra deprav

Cuvinte se termină cu literele: at vat avat ravat pravat