deprima

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /<fr. déprimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].
(Dicţionar de neologisme)

DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere)
(Marele dicţionar de neologisme)

deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. şi pl. deprímă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEPRIMÁ vb. v. descuraja.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja
(Dicţionar de antonime)