deprinde dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. Refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) învăţa. ♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într-un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinséi, part, deprins]. – Lat. depre(he)ndere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPRÍNDE deprínd tranz. 1) A face să se deprindă. 2) (activităţi, procese etc.) A însuşi treptat. /<lat. depre[he]ndere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEPRÍNDE mă deprínd intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziţia cu) A căpăta anumite deprinderi; a se obişnui. ~ cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deprínde (deprínd, depríns), vb. – A deprinde, a familiariza, a obişnui. Lat. dĕprĕhĕndĕre (Puşcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); cf. v. sp. (gal.) deprender şi, cu alt suf., it. apprendere, fr. apprendre. – Der. deprindere, s.f. (uzanţă, obicei; practică); nedeprins, adj. (puţin familiarizat).
(Dicţionarul etimologic român)

deprínde vb. (sil. -prin-) → prinde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPRÍNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. însuşi. 4. a se împăca, a se obişnui. (Nu mă pot ~ cu gândul că ...)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A deprinde ≠ a debarasa, a dezbăra, a dezobişnui, a dezvăţa
(Dicţionar de antonime)

A se deprinde ≠ a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezvăţa, a se dezobişnui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depr depri deprin

Cuvinte se termină cu literele: de nde inde rinde prinde