DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor].
(Dicţionar de neologisme)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent2, depozant (2). (< depune + -/ă/tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
depunătór s. m., pl. depunătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depunătoáre s. f., g.-d. art. depunătoárei; pl. depunătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEPUNĂTÓR s. v. deponent.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent2, depozant (2). (< depune + -/ă/tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
depunătór s. m., pl. depunătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depunătoáre s. f., g.-d. art. depunătoárei; pl. depunătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEPUNĂTÓR s. v. deponent.
(Dicţionar de sinonime)