depunctare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPUNCTÁ, depunctéz, vb. I. Tranz. A reduce în funcţie de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiţie, la un examen. – Des1- + puncta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPUNCTÁRE, depunctări, s.f. Acţiunea de a depuncta şi rezultatul ei. – V. depuncta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPUNCT//Á ~éz tranz. (candidaţi sau concurenţi la o competiţie, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependenţă de erorile comise. /des- + a puncta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcţie de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiţie, la un examen. (< de1- + puncta)
(Marele dicţionar de neologisme)

depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. şi pl. depuncteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depunctáre s. f., pl. depunctări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depu depun depunc

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ctare nctare