deraiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
DERAIÁ, deraiéz, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe şine) A sări de pe şine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERAIÉRE, deraieri, s.f. Acţiunea de a deraia şi rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DERA//IÁ ~iéz intranz. 1) (despre trenuri, tramvaie) A sări de pe şine. 2) (despre persoane) A se abate de la subiect. 3) fig. A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se ţicni; a se scrânti; a se sminti; a înnebuni. [Sil. -ra-ia] /<fr. dérailler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deraiá (deraiéz, deraiát), vb. – 1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe şine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. Fr. dérailler. – Der. deraiere, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe şine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe şine, de pe linie. ♢ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuţie etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler].
(Dicţionar de neologisme)

DERAIÉRE s.f. Acţiunea de a deraia. [Pron. -ra-ie-. / < deraia].
(Dicţionar de neologisme)

DERAIÁ vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe şine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ♢ (p. ext.) a ieşi din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler)
(Marele dicţionar de neologisme)

deraiá vb. (sil. -ra-ia), ind. prez. 1 sg. deraiéz, 3 sg. şi pl. deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. deraiéze; ger. deraínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deraiére s. f. (sil. -ra-ie-), g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de der dera derai deraie

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere aiere raiere