deranj

DERÁNJ, deranjuri, s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniştii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERÁNJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniştii (cuiva). /v. a deranja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniştii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].
(Dicţionar de neologisme)

DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniştii cuiva; incomodare. (< deranja)
(Marele dicţionar de neologisme)

deránj s. n., pl. deránjuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă ...)
(Dicţionar de sinonime)