deranjament

DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERANJAMÉNT ~e n. 1) Dereglare a funcţionării normale a unei maşini, a unei instalaţii sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziţie cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o maşină, la o instalaţie etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement].
(Dicţionar de neologisme)

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o maşină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)
(Marele dicţionar de neologisme)

deranjamént s. n., pl. deranjaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, func-ţional.)
(Dicţionar de sinonime)

DERANJAMÉNT s. v. diaree.
(Dicţionar de sinonime)