derbedeu dex - definiţie, sinonime, conjugare

derbedeu

[Sinonime]
DERBEDÉU, derbedei, s.m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERBEDÉ//U ~i m. Om de nimic; puşlama; secătură. /<turc. derbeder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

derbedéu (derbedéi), s.m. – Vagabond, haimana, golan. – Var. (Mold.) derbeder. Tc. derbeder „(care merge) din poartă în poartă” (Şeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb. derbedenica „cerşetor”. Pentru a explica schimbarea terminaţiei, Tiktin presupune o var. turcă derbedé. Esdte vorba mai curînd de o asimilaţie *derbedel, pl. debedei, cu sing. analogic. După Iorga, Revista istorică, XVIII, 379, din tc. derebei „şefii de jos”, nume dat unor răsculaţi împotriva sultanului Mohamed, ceea ce pare mai puţin probabil.
(Dicţionarul etimologic român)

derbedéu s. m. (sil. -deu), art. derbedéul; pl. derbedéi, art. derbedéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DERBEDÉU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hârbar, hârbareţ, uliţar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. şi Transilv.) uliţarnic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandraş, vandroc, vandrocaş, (prin Transilv.) verbuncaş, (înv.) ştrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) buduşlău, (fam.) bate-poduri. (A ajuns un ~.) 2. v. lichea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de der derb derbe derbed

Cuvinte se termină cu literele: eu deu edeu bedeu rbedeu