dereticat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine şi curăţenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERETICÁT s.n. Faptul de a deretica. – V. deretica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine şi curăţenie în casă. /<lat. deradicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dereticá (derétic, dereticát), vb. – 1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curăţenie, a curăţa. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., şi de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuşi, Puşcariu 503; Tiktin şi Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.
(Dicţionarul etimologic român)

dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. şi pl. derétică
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DERETICÁ vb. a curăţa, a scutura, a strânge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)
(Dicţionar de sinonime)

DERETICÁT adj. v. scuturat. (O casă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DERETICÁT s. v. dereticare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de der dere deret dereti

Cuvinte se termină cu literele: at cat icat ticat eticat