derivație
[Sinonime]
DERIVÁŢIE, derivaţii, s.f. 1. Ramificaţie secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicaţie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotaţia în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operaţie în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcţii. [Var.: (înv.) derivaţiúne s.f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DERIVÁŢI//E ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificaţie secundară a unui curs de apă, a unei căi de comunicaţie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzată de rotaţia în jurul axei sale. [Art. derivaţia; G.-D. derivaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dérivation, lat. derivatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DERIVÁŢIE s.f. 1. Ramificaţie, braţ al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mişcarea sa de rotaţie. 3. Derivare (3) [în DN]. 4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacţii dintr-o altă zonă. [Gen. -iei, var. derivaţiune s.f. / cf. fr. dérivation, it. derivazione, lat. derivatio].
(Dicţionar de neologisme)
DERIVÁŢIE s. f. 1. ramificaţie secundară a unei căi de comunicaţie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă şi punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♢ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacţii într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
deriváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. deriváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deriváţiei; pl. deriváţii, art. deriváţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DERIVÁŢIE s. v. derivare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DERIVÁŢI//E ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificaţie secundară a unui curs de apă, a unei căi de comunicaţie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzată de rotaţia în jurul axei sale. [Art. derivaţia; G.-D. derivaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dérivation, lat. derivatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DERIVÁŢIE s. f. 1. ramificaţie secundară a unei căi de comunicaţie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă şi punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♢ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacţii într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
deriváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. deriváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deriváţiei; pl. deriváţii, art. deriváţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DERIVÁŢIE s. v. derivare.
(Dicţionar de sinonime)