derivat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte şi sensul lor) A-şi trage originea din...; (tranz.) a arăta provenienţa unui cuvânt din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicaţie pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicaţie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcţii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acţiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERIVÁT, -Ă, derivaţi, -te, adj., (II 1) derivaţi, s.m., (II 2, 3, 4) derivate, s.n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicaţie pe alta. ♦ (Despre căi de comunicaţie, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S.m. (Chim.) Substanţă preparată din alta şi care de obicei păstrează structura de bază a substanţei din care provine. 2. S.n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S.n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S.n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DERIVÁ derív 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direcţia dată sub influenţa vânturilor sau a curenţilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (funcţii) A determina prin calcul pentru a obţine derivata. 3) (ape curgătoare) A abate din albie, dând o direcţie nouă. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicaţie pe alta. /<fr. dériver, lat. derivare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERIVÁ//T1 ~te n. 1) gram. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 2) Produs industrial obţinut dintr-o materie primă. /v. a deriva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERIVÁ//T2 ~ţi m. Substanţă preparată din altă substanţă păstrând structura de bază a acesteia. /v. a deriva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcţia de mers sub influenţa vânturilor, a curenţilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcţii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare].
(Dicţionar de neologisme)

DERIVÁT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. şi n. Substanţă preparată din altă substanţă şi care se aseamănă ca structură moleculară cu substanţa din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].
(Dicţionar de neologisme)

DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ♢ (lingv.) a-şi avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcţia de mers sub influenţa vânturilor, a curenţilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcţii. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DERIVÁT I. s. m. substanţă preparată din altă substanţă şi care se aseamănă ca structură moleculară cu substanţa din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creşterea unei funcţii şi creşterea argumentului, când acesta tinde către zero. (< deriva, după fr. dérivée)
(Marele dicţionar de neologisme)

derivá vb., ind. prez. 1 sg. derív, 3 sg. şi pl. derívă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

derivát (chim.) s. m., pl. deriváţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

derivát (produs industrial, cuvânt) s. n., pl. deriváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DERIVÁ vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvântul „înflori” ~ din substantivul „floare”.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de der deri deriv deriva

Cuvinte se termină cu literele: at vat ivat rivat erivat