derivativ

DERIVATÍV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcţionări normale a inimii, şi la evacuarea substanţelor toxice din organism. – Din fr. dérivatif, lat. derivativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERIVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care abate ceva în altă parte. 3) şi substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a evacua surplusuri de sânge dintr-un organ bolnav sau de a elimina substanţele toxice din organism. /<fr. dérivatif, lat. derivativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERIVATÍV, -Ă adj. Care serveşte la abaterea sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate şi uşurează o suferinţă; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. dérivatif, lat. derivativus].
(Dicţionar de neologisme)

DERIVATÍV, -Ă I. adj. care trage, abate ceva în altă parte. II. s. n. mijloc terapeutic care abate şi uşurează o suferinţă; (fig.) leac, remediu. III. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea. (< fr. dérivatif, lat. derivativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

derivatív adj. m., pl. derivatívi; f. sg. derivatívă, pl. derivatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)