deroba dex - definiţie, sinonime, conjugare

deroba

[Conjugare]
DEROBÁ, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcţia impusă de călăreţ în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEROB//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre cai) A-şi schimba brusc direcţia impusă de călăreţ din cauza unui obstacol apărut ce nu-l poate trece; a se întoarce în loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEROBÁ vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcţia pe care i-o impune călăreţul. ♦ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-şi declina răspunderea. [< fr. dérober].
(Dicţionar de neologisme)

DEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-şi declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuzapornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ţine. (< fr. dérober)
(Marele dicţionar de neologisme)

derobá vb., ind. prez. 1 sg. derobéz, 3 sg. şi pl. derobeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de der dero derob

Cuvinte se termină cu literele: ba oba roba eroba