derocare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEROCÁ, derochéz, vb. I. Tranz. A curăţa albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEROCÁRE, derocări, s.f. Acţiunea de a deroca şi rezultatul ei. – V. deroca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher].
(Dicţionar de neologisme)

DEROCÁRE s.f. Acţiunea de a deroca şi rezultatul ei. [< deroca].
(Dicţionar de neologisme)

DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher)
(Marele dicţionar de neologisme)

derocá vb., ind. prez. 1 sg. derochéz, 3 sg. şi pl. derocheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

derocáre s. f., g.-d. art. derocării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de der dero deroc deroca

Cuvinte se termină cu literele: re are care ocare rocare