derogațiune
DEROGAŢIÚNE, derogaţiuni, s.f. Derogare. [Pr.: ţi-u-] – Din fr. dérogation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEROGAŢIÚNE s. f. derogare. (< fr. dérogation)
(Marele dicţionar de neologisme)
derogaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. derogaţiúnii; pl. derogaţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEROGAŢIÚNE s. f. derogare. (< fr. dérogation)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)