derogare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepţional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEROGÁRE, derogări, s.f. Acţiunea de a deroga şi rezultatul ei; abatere (excepţională) de la o lege, de la un regulament etc. – V. deroga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEROGÁ deróg intranz. A se abate în mod excepţional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. déroger, lat. derogare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare].
(Dicţionar de neologisme)

DEROGÁRE s.f. Acţiunea de a deroga şi rezultatul ei; act, hârtie prin care se derogă de la o normă; derogaţie. [< deroga].
(Dicţionar de neologisme)

DEROGÁ vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenţii în baza unui act de aceeaşi natură. (< fr. déroger, lat. derogare)
(Marele dicţionar de neologisme)

derogá vb., ind. prez. 1 sg. deróg, 3 sg. şi pl. derógă; conj. prez. 3 sg. şi pl. deróge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

derogáre s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEROGÁRE s. derogaţie. (~ de la o prevedere.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de der dero derog deroga

Cuvinte se termină cu literele: re are gare ogare rogare