derulare

DERULÁ, deruléz, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfăşura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buştean căruia i se dă o mişcare lentă de învârtire în faţa ferăstrăului. – Din fr. dérouler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DERULÁRE, derulări, s.f. Acţiunea de a derula şi rezultatul ei. – V. derula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DERUL//Á ~éz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DERUL//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfăşura de pe un rulou. /<fr. dérouler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DERULÁ vb. I. tr. 1. A desfăşura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa ferăstrăului. / < fr. dérouler].
(Dicţionar de neologisme)

DERULÁRE s.f. Acţiunea de a derula şi rezultatul ei; derulat. [< derula].
(Dicţionar de neologisme)

DERULÁ vb. I. tr. 1. a desfăşura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfăşura, a se succeda. (< fr. dérouler)
(Marele dicţionar de neologisme)

derulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg. şi pl. deruleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deruláre s. f. → rulare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DERULÁ vb. v. defila, desfăşura, perinda, prefira, succeda.
(Dicţionar de sinonime)

DERULÁRE s. v. defilare, desfăşurare, perin-dare, prefirare, succedare.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A derula ≠ a rula
(Dicţionar de antonime)