desăvârșire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESĂVÂRŞÍ, desăvârşesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A deveni sau a face să devină desăvârşit, perfect; a (se) perfecţiona. 2. Tranz. A face ca o acţiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârşi, a termina. – De + săvârşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESĂVÂRŞÍRE, desăvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) desăvârşi şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Cu desăvârşire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESĂVÂRŞ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se desăvârşească; a perfecţiona. 2)(acţiuni) A duce la bun sfârşit. /de + a savârşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESĂVÂRŞ//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecţiona. 2) (despre acţiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desăvârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desăvârşésc, imperf. 3 sg. desăvârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desăvârşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desăvârşíre s. f., g.-d. art. desăvârşírii; pl. desăvârşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESĂVÂRŞÍ vb. 1. v. perfecţiona. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Şi-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfârşi, a termina. (A ~ opera începută de alţii.)
(Dicţionar de sinonime)

DESĂVÂRŞÍRE s. 1. v. perfecţionare. 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.) 3. v. perfecţiune. 4. v. sublim. 5. perfecţiune, puritate. (~ liniilor ei.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Desăvârşirenedesăvârşire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desa desav desava

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire rsire arsire