desant dex - definiţie, sinonime, conjugare

desant

desant deşanţ
DESÁNT, desanturi, s.n. 1. Trupe paraşutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. 2. Trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri. – Din fr. descente, rus. desant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESÁNT ~uri n. Subdiviziune militară, transportată pe calea aerului sau pe mare şi lansată în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. /<fr. déscente, rus. desant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŞÁNŢ adv. : A-i fi (sau a-i părea) ~ a-i părea curios; a-i fi de mirare. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESÁNT s.n. Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri şi lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. [Pl. -nturi, (s.m.) -nţi. / < fr. descente, engl. descent].
(Dicţionar de neologisme)

DESÁNT s. n. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri şi lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. (< rus. desant)
(Marele dicţionar de neologisme)

desánt s. n., pl. desánturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deşánţ adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de des desa desan

Cuvinte se termină cu literele: nt ant sant esant