desantare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESANTÁ, desantéz, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESANTÁRE, desantări, s.f. Acţiunea de a desanta. – V. desanta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESANT//Á ~éz tranz. (trupe, echi-pamente etc.) A coborî cu paraşuta; a lansa. /Din desant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEŞĂNŢ//Á mă ~éz intranz. pop. şi fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăţa. /Din deşanţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESANTÁ vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].
(Dicţionar de neologisme)

DESANTÁ vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)
(Marele dicţionar de neologisme)

desantá vb., ind. prez.1 sg. desantéz, 3 sg. şi pl. desanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desantáre s. f., g.-d. art. desantării; pl. desantări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deşănţá vb., ind. prez. 1 sg. deşănţéz, 3 sg. şi pl. deşănţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deşănţáre s. f., g.-d. art. deşănţării; pl. deşănţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEŞĂNŢÁRE s. v. corupţie, decadenţă, de-cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică-ciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desa desan desant

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare