descâlci

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei ţesături. – Des¹- + călca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCÂLCÍ, descâlcésc, vb. IV. Tranz. A desface fire de aţă, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des¹- + [în]câlci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCÂLC//Í ~ésc tranz. 1) (fire de aţă, de păr etc. încâlcite) A desface separând urml de altul; a descurca. 2) (probleme, gânduri etc.) A face să devină clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [în]câlci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESCÂLC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A ajunge să înţeleagă; a se limpezi, a se descurca. /des- + a [în]câlci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

descălcá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. descálcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. descâlceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)
(Dicţionar de sinonime)

DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluşi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A descâlci ≠ a încâlci, a încurca
(Dicţionar de antonime)