descântătură

DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s.f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

descântătúră s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
DESCÂNTĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: de des desc desca descan

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura tatura