DESCĂLŢÁ, descálţ, vb. I. Refl. şi tranz. A(-şi) scoate încălţămintea din picioare. – Lat. discalciare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESCĂLŢÁ descálţ tranz. 1) (încăl-ţăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălţăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
descălţá (descálţ, descălţát), vb. – 1. A scoate încălţămintea din picioare. – Var. desculţa. Mr. discaltsu. Lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Puşcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. Cf. desculţ, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculţ, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puţin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Puşcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.
(Dicţionarul etimologic român)
descălţá vb., ind. prez. 1 sg. descálţ, 3 sg. şi pl. descălţá; ger. descălţând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCĂLŢÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picioare.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) descălţa ≠ a (se) încălţa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESCĂLŢÁ descálţ tranz. 1) (încăl-ţăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălţăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
descălţá vb., ind. prez. 1 sg. descálţ, 3 sg. şi pl. descălţá; ger. descălţând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCĂLŢÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picioare.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) descălţa ≠ a (se) încălţa
(Dicţionar de antonime)