descălcare

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei ţesături. – Des¹- + călca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCĂLCÁRE, descălcări, s.f. Acţiunea de a descălca şi rezultatul ei. – V. descălca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

descălcá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. descálcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descălcáre s. f., g.-d. art. descălcării; pl. descălcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)