descălecare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. Intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea ţărilor româneşti) A se aşeza într-un loc, întemeind o ţară. [Var.: descălicá vb. I] – Lat. \'discaballicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCĂLECÁRE, descălecări, s.f. Acţiunea de a descăleca şi rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Aşezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o ţară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s.f.] – V. descăleca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCĂLECÁ descálec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv într-un loc, punând începuturile unei ţări. 3) înv. A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

descălecá (descálec, descălecát), vb. – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aşeza într-un loc determinat. – Var. descălica. Mr. discalic. De la încăleca, după echivalenţa încuia-descuia, îmbrăca-desbrăca, etc. Totuşi, se are în vedere adesea posibilitatea unui lat. *dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteză puţin probabilă, mai ales dacă se ţine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influenţe turanice, căci se ştieanumite seminţii turanice trăiau în corturi portabile şi că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descălecat, s.n. (acţiunea de a descăleca; întemeiere, colonizare); descălecător, s.m. (întemeietor); descălecătură, s.f. (înv., întemeiere).
(Dicţionarul etimologic român)

descălecá vb., ind. prez. 1 sg. descálec, 3 sg. şi pl. descálecă; ger. descălecând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descălecáre s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCĂLECÁ vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)
(Dicţionar de sinonime)

DESCĂLECÁRE s. (IST.) (înv.) aşezământ. (~ Ţării Moldovei.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A descăleca ≠ a încăleca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc desca descal

Cuvinte se termină cu literele: re are care ecare lecare