descărcat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parţial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micşora forţele care acţionează asupra unei piese, unei construcţii, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanşa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănţui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufleteşti, a se elibera sufleteşte (împărtăşind ceva cuiva). ♦ Refl. A se uşura de o vină, de un păcat etc. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi descărca conştiinţa (sau inima) = a-şi uşura conştiinţa, făcând confidenţe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă şi că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCĂRCÁT s.n. Descărcare. – V. descărca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCĂRCÁ descárc tranz. 1) (mij-loace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acţiune, efectuând o împuşcătură. 4) (piese, instalaţii etc.) A uşura, micşorând sau suprimând forţele care acţionează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) fig. (persoane sau instituţii) A scuti de anumite obligaţii. /<lat. discarricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESCĂRCÁ mă descárc intranz. 1) (despre corpuri încărcate cu electricitate) A-şi pierde încărcătura electrică. 2) fig. (despre persoane) A se uşura sufleteşte împărtăşind cuiva un sentiment, un gând, o suferinţă; a se răcori. 3) (despre trăsnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

descărcá (descárc, descărcát), vb. – 1. A da jos sau a uşura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăţi, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Puşcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar. – Der. descărcat, s.n. (descărcare); descărcător, s.n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s.f. (descărcare).
(Dicţionarul etimologic român)

descărcá vb., ind. prez. 1 sg. descárc, 3 sg. şi pl. descárcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descărcát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCĂRCÁ vb. 1. a deşerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. şi reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)
(Dicţionar de sinonime)

DESCĂRCÁT s. v. descărcare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A descărca ≠ a încărca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc desca descar

Cuvinte se termină cu literele: at cat rcat arcat carcat