DESCĂRNÁ, descărnéz, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăţa pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenuşărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESCĂRN//Á ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăţa de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESCĂRN//Á mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. şi pl. descărneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a şerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESCĂRN//Á ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăţa de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. şi pl. descărneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a şerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)