descendent dex - definiţie, sinonime, conjugare

descendent

[Sinonime]
DESCENDÉNT, -Ă, descendenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S.m. şi f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaş. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCENDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCENDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaş. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. şi f. Urmaş. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].
(Dicţionar de neologisme)

DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. o nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaş. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)
(Marele dicţionar de neologisme)

descendént adj. m., s. m., pl. descendénţi; f. sg. descendéntă, pl. descendénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaş. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Descendentascendent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc desce descen

Cuvinte se termină cu literele: nt ent dent ndent endent