deschidere dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. Tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ Expr. A(-i) deschide (cuiva) porţile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spaţiu, dând la o parte uşa sau capacul care o închide. ♢ Expr. A-şi deschide sufletul (sau inima) = a face destăinuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva pofta de mâncare = a provoca cuiva (sau a căpăta) poftă de mâncare. ♦ A descuia. ♦ Refl. (Despre ferestre şi uşi) A lăsa liber accesul sau vederea în... sau spre..., a da spre... ♦ A îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea exploatării lui. 2. Tranz. A desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns. ♢ Expr. A deschide gura = a) a îndepărta buzele şi fălcile una de alta pentru a sorbi, a mânca sau a vorbi; b) a vorbi. A deschide cuiva gura = a face, a sili pe cineva să vorbească. A deschide ochii = a) a ridica pleoapele, descoperind ochii; p. ext. a se deştepta din somn; b) a se naşte. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) să-şi dea seama de ceva. A-şi deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a înţelege bine ceva. A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva. A deschide mâna = a desface degetele strânse în pumn; fig. a fi darnic. A deschide braţele = a întinde braţele în lături pentru a îmbrăţişa pe cineva; fig. a primi pe cineva cu bucurie. 3. Tranz. A desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despături o scrisoare (pentru a lua cunoştinţă de conţinut). ♦ A întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe file ale) unei cărţi, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină. ♦ A face o incizie sau o intervenţie chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului. 4. Refl. (Despre pământ sau formaţii ale lui; p. anal. despre valuri) A se despica, a se crăpa. ♦ (Despre găuri sau crăpături) A se forma. ♦ (Despre răni) A începesângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis. ♦ (Despre flori) A-şi desface petalele. ♦ (Despre peisaje, privelişti) A se înfăţişa vederii, a se desfăşura. 5. Tranz. (Adesea fig.) A săpa, a tăia, a croi un drum, o şosea, o cărare. ♢ Expr. A deschide cuiva carieră = a face cuiva posibilă o carieră bună. 6. Tranz. A porni o acţiune (juridică), a face începutul; a începe. ♢ Expr. A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect. ♦ A face prima mişcare într-o partidă de şah. ♦ A trece mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acţiune ofensivă. 7. Tranz. A face să ia naştere, să funcţioneze, a înfiinţa, a organiza o şcoală, o instituţie etc. 8. Tranz. (În expr.) A deschide o paranteză = a pune primul dintre cele două semne care formează o paranteză; fig. a face o digresiune în cursul unei expuneri. 9. Refl. (Despre culori sau obiecte colorate) A căpăta o nuanţă mai luminoasă, mai apropiată de alb. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A da sau a căpăta o înfăţişare luminoasă, prietenoasă. 10. Refl. (Despre vocale) A trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise. [Prez. ind. şi: (reg.) deschiz; perf. s. deschisei, part. deschis. – Var.: (pop.) deşchíde vb. III] – Lat. discludere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCHÍDERE, deschideri, s.f. I. Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acţiune ofensivă. ♢ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanţa, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanţa orizontală dintre marginile spaţiului unui gol. 2. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare şi aerisire sau pentru circulaţie. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafaţă rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarţei pământului. ♢ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafaţa pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deşchídere s.f.] – V. deschide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞCHÍDE vb. III. v. deschide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞCHÍDERE s.f. v. deschidere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCHÍDE deschíd 1. tranz. 1) (uşi, ferestre, porţi) A da în lături lăsând liber accesul (într-o încăpere, într-un spaţiu etc.). ♢ ~ cuiva ochii a face pe cineva să înţeleagă anumite lucruri. A-şi ~ sufletul (sau inima) a-şi exterioriza sentimentele; a-şi mărturisi tainele; a se destăinui. A-şi ~ urechile a asculta cu mare atenţie. ~ pofta de mâncare a stimula pofta de mâncare. 2) (valize, sertare, borcane, sticle etc.) A face să aibă o deschizătură sau o trecere, dând în lături piesa corespunzătoare (mobilă). ♢ ~ robinetul a da drumul la debitul de apă dintr-o conductă. ~ cu cheia a descuia. ~ paranteza a) a pune prima parte a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a face o abatere în cursul unei comunicări (pentru a scoate ceva în evi-denţă). ~ gura a) a despreuna buzele şi fălcile; b) a vorbi. ~ ochii a) a despreuna pleoapele; b) a se deştepta; c) a fi atent. 3) (caiete, cărţi etc.) A desface întorcând coperţile. 4) (aparate, mecanisme etc.) A face să funcţioneze. 5) (răni, cavităţi ale corpului) A desface în vederea unei operaţii chirurgicale. 6) (căi de comunicaţie) A da în exploatare. 7) (întreprinderi, instituţii, localuri etc.) A face să ia naştere şi să funcţioneze. 8) (adunări, şedinţe, jocuri sportive etc.) A realiza în partea iniţială; a începe; a porni. /<lat. disculdere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESCHÍDE mă deschíd intranz. 1) (despre răni) A se desprinde, începând să supureze. 2) (despre pământ sau formaţii ale lui) A crăpa, căpătând fisuri adânci; a se despica. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. 4) (despre culori) A deveni mai puţin intens. 5) (despre privelişti, peisaje) A se întinde în faţa ochilor; a se desfăşura. 6) (despre cer) A deveni senin; a se însenina. 7) (despre oameni) A căpăta o înfăţişare luminoasă. 8) şi fig. (despre drumuri, perspective etc.) A-şi face apariţia. /<lat. discludere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCHÍDER//E ~i f. 1) v. A DES-CHIDE şi A SE DESCHIDE. 2) Loc liber lăsat într-un perete (în vederea iluminării, aerisirii etc.). ♢ În ~ în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. 3) tehn. (la uneltele de prindere sau de fixare) Distanţa dintre fălci. ~ea cleştelui. 4): ~ geologică apariţie la suprafaţă a rocilor din structura geologică a subsolului unei regiuni. 5): Lucrări de ~ totalitate a lucrărilor miniere efectuate în vederea punerii în exploatare a unui zăcămînt. /v. a (se) deschide
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deschíde (deschíd, deschís), vb. – 1. A da la o parte ceva care închide. – 2. A începe, a face începutul, a porni. – 3. A stîrni, a aţîţa, a stimula. – 4. A găuri, a perfora. – 4. bis (Refl.) A deveni mai deschis, a se face mai luminos. – Mr., megl. dişcl’id, istr. rescl’id. Lat. dĭsclūdĕre (Puşcariu 509; Candrea-Dens., 368; Tiktin), cf. it. dischiudere, prov. desclaure. – Der. deschis, adj. (dat la o parte; neacoperit, dezvelit; limpede; inteligent, franc; sincer; adv., în mod limpede, în mod sincer); deschizător, adj. (care deschide); deschizătură, s.f. (loc liber prin care poate pătrunde sau se poate vedea ceva; trecere). Cf. închide.
(Dicţionarul etimologic român)

deschíde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deschíd, 1 pl. deschídem, perf. s. 1 sg. deschiséi, 1 pl. deschíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. deschídă; part. deschís
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deschídere s. f., g.-d. art. deschíderii; pl. deschíderi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCHÍDE vb. 1. a desface. (~ repede plicul şi citeşte scrisoarea.) 2. v. descuia. 3. a căsca, a desface. (~ gura.) 4. v. despica. 5. v. căsca. 6. v. destupa. 7. v. sparge. 8. a crăpa, a se desface, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 9. v. înflori. 10. v. inaugura. 11. v. debuta. 12. v. vernisa. 13. v. însenina.
(Dicţionar de sinonime)

DESCHÍDERE s. 1. v. desfacere. 2. v. descuiere. 3. căs-care, căscat. (~ gurii.) 4. v. destupare. 5. v. spar-gere. 6. crăpare, desfacere, despicare, plesnire. (~ bobocilor de floare.) 7. v. deschizătură. 8. deschidere geologică v. afloriment. 9. v. inaugu-rare. 10. v. începere.
(Dicţionar de sinonime)

DESCHÍDERE s. v. receptivitate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) deschide ≠ a (se) închide
(Dicţionar de antonime)

A deschide ≠ a închide
(Dicţionar de antonime)

A se deschide ≠ a (se) închide
(Dicţionar de antonime)

Deschidereînchidere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc desch deschi

Cuvinte se termină cu literele: re ere dere idere hidere