DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. Tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ Expr. A(-i) deschide (cuiva) porţile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spaţiu, dând la o parte uşa sau capacul care o închide. ♢ Expr. A-şi deschide sufletul (sau inima) = a face destăinuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva pofta de mâncare = a provoca cuiva (sau a căpăta) poftă de mâncare. ♦ A descuia. ♦ Refl. (Despre ferestre şi uşi) A lăsa liber accesul sau vederea în... sau spre..., a da spre... ♦ A îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea exploatării lui. 2. Tranz. A desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns. ♢ Expr. A deschide gura = a) a îndepărta buzele şi fălcile una de alta pentru a sorbi, a mânca sau a vorbi; b) a vorbi. A deschide cuiva gura = a face, a sili pe cineva să vorbească. A deschide ochii = a) a ridica pleoapele, descoperind ochii; p. ext. a se deştepta din somn; b) a se naşte. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) să-şi dea seama de ceva. A-şi deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a înţelege bine ceva. A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva. A deschide mâna = a desface degetele strânse în pumn; fig. a fi darnic. A deschide braţele = a întinde braţele în lături pentru a îmbrăţişa pe cineva; fig. a primi pe cineva cu bucurie. 3. Tranz. A desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despături o scrisoare (pentru a lua cunoştinţă de conţinut). ♦ A întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe file ale) unei cărţi, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină. ♦ A face o incizie sau o intervenţie chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului. 4. Refl. (Despre pământ sau formaţii ale lui; p. anal. despre valuri) A se despica, a se crăpa. ♦ (Despre găuri sau crăpături) A se forma. ♦ (Despre răni) A începe să sângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis. ♦ (Despre flori) A-şi desface petalele. ♦ (Despre peisaje, privelişti) A se înfăţişa vederii, a se desfăşura. 5. Tranz. (Adesea fig.) A săpa, a tăia, a croi un drum, o şosea, o cărare. ♢ Expr. A deschide cuiva carieră = a face cuiva posibilă o carieră bună. 6. Tranz. A porni o acţiune (juridică), a face începutul; a începe. ♢ Expr. A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect. ♦ A face prima mişcare într-o partidă de şah. ♦ A trece mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acţiune ofensivă. 7. Tranz. A face să ia naştere, să funcţioneze, a înfiinţa, a organiza o şcoală, o instituţie etc. 8. Tranz. (În expr.) A deschide o paranteză = a pune primul dintre cele două semne care formează o paranteză; fig. a face o digresiune în cursul unei expuneri. 9. Refl. (Despre culori sau obiecte colorate) A căpăta o nuanţă mai luminoasă, mai apropiată de alb. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A da sau a căpăta o înfăţişare luminoasă, prietenoasă. 10. Refl. (Despre vocale) A trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise. [Prez. ind. şi: (reg.) deschiz; perf. s. deschisei, part. deschis. – Var.: (pop.) deşchíde vb. III] – Lat. discludere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCHÍS, -Ă, deschişi, -se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ Expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfăşurării unui spectacol. A avea (sau a ţine) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (În sintagmele) Scrisoare deschisă = specie de scrisoare cu conţinut polemic, destinată publicităţii. Vot deschis sau alegere deschisă = vot sau alegere pe faţă, prin ridicare de mâini. Sedinţă(sau adunare) deschisă = şedinţă (sau adunare) la care sunt invitate şi persoane din afara organizaţiei respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzişuri, de făţărnicie; franc, sincer. ♢ Expr. Deschis la vorbă sau cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer, fără ascunzişuri. Deschis la minte (sau la cap) = deştept, receptiv. Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj. ♦ (Despre războaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu părţile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e împreunat sau strâns. A lăsa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ♢ Expr. A avea ochii deschişi = a privi cu multă atenţie; a fi vigilent. ♦ (Despre mână) Cu degetele întinse, răsfirate; fig. darnic. ♦ (Despre braţe) Desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrăţişa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. ♦ (Despre răni) Care sângerează sau supurează, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neîngrădit, neîmprejmuit; p. ext. care se întinde pe o mare distanţă; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ♢ Oraş deschis = oraş nefortificat sau neapărat, care, potrivit dreptului internaţional, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de război. Port deschis = port în care au acces navele de orice naţionalitate. 6. (În sintagmele) Vocală deschisă = vocală pronunţată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală. 7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanţă mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deşchís, -ă adj.] – V. deschide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEŞCHÍDE vb. III. v. deschide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEŞCHÍS, -Ă adj. v. deschis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESCHÍDE deschíd 1. tranz. 1) (uşi, ferestre, porţi) A da în lături lăsând liber accesul (într-o încăpere, într-un spaţiu etc.). ♢ ~ cuiva ochii a face pe cineva să înţeleagă anumite lucruri. A-şi ~ sufletul (sau inima) a-şi exterioriza sentimentele; a-şi mărturisi tainele; a se destăinui. A-şi ~ urechile a asculta cu mare atenţie. ~ pofta de mâncare a stimula pofta de mâncare. 2) (valize, sertare, borcane, sticle etc.) A face să aibă o deschizătură sau o trecere, dând în lături piesa corespunzătoare (mobilă). ♢ ~ robinetul a da drumul la debitul de apă dintr-o conductă. ~ cu cheia a descuia. ~ paranteza a) a pune prima parte a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a face o abatere în cursul unei comunicări (pentru a scoate ceva în evi-denţă). ~ gura a) a despreuna buzele şi fălcile; b) a vorbi. ~ ochii a) a despreuna pleoapele; b) a se deştepta; c) a fi atent. 3) (caiete, cărţi etc.) A desface întorcând coperţile. 4) (aparate, mecanisme etc.) A face să funcţioneze. 5) (răni, cavităţi ale corpului) A desface în vederea unei operaţii chirurgicale. 6) (căi de comunicaţie) A da în exploatare. 7) (întreprinderi, instituţii, localuri etc.) A face să ia naştere şi să funcţioneze. 8) (adunări, şedinţe, jocuri sportive etc.) A realiza în partea iniţială; a începe; a porni. /<lat. disculdere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESCHÍDE mă deschíd intranz. 1) (despre răni) A se desprinde, începând să supureze. 2) (despre pământ sau formaţii ale lui) A crăpa, căpătând fisuri adânci; a se despica. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. 4) (despre culori) A deveni mai puţin intens. 5) (despre privelişti, peisaje) A se întinde în faţa ochilor; a se desfăşura. 6) (despre cer) A deveni senin; a se însenina. 7) (despre oameni) A căpăta o înfăţişare luminoasă. 8) şi fig. (despre drumuri, perspective etc.) A-şi face apariţia. /<lat. discludere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCHÍ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A DESCHIDE şi A SE DESCHIDE. ♢ Scrisoare ~să text polemic în formă de scrisoare sau sensibilizare destinată publicităţii. Vot ~ vot prin ridicare de mâini. Mână ~să a) mână cu degetele întinse; b) bun la suflet; darnic; mărinimos. 2) Care este întins, desfăşurat în toată lungimea sau lăţimea; desfăcut. Aripi ~se. ♢ Cu braţele ~se cu bunăvoinţă; cu bucurie. 3) (despre vehicule) Care este lipsit de acoperământ; neacoperit; descoperit. 4) şi adverbial fig. Care nu tăinuieşte nimic; fără ascunzişuri; sincer; neprefăcut. Fire ~să. ♢ Cu inima ~să (sau cu sufletul ~) fără a ascunde ceva; sincer. Cu pieptul ~ fără teamă; fără sfială. 5) (despre terenuri) Care nu este îngrădit; neîmprejmuit. 6) (despre drumuri) Pe care se poate circula liber. ♢ Port ~ port în care pot intra navele de comerţ din orice ţară. Oraş ~ oraş fără obiective militare care, în timp de război, conform normelor de drept internaţional, nu poate fi bombardat. 7) (despre şedinţe, adunări) Care se ţine şi cu participarea persoanelor din afara organizaţiei respective. 8) lingv.: Vocală ~să vocală pronunţată cu gura larg desfăcută. Silaba ~să silabă care se termină cu o vocală. /v. a (se) deschide
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
deschíde (deschíd, deschís), vb. – 1. A da la o parte ceva care închide. – 2. A începe, a face începutul, a porni. – 3. A stîrni, a aţîţa, a stimula. – 4. A găuri, a perfora. – 4. bis (Refl.) A deveni mai deschis, a se face mai luminos. – Mr., megl. dişcl’id, istr. rescl’id. Lat. dĭsclūdĕre (Puşcariu 509; Candrea-Dens., 368; Tiktin), cf. it. dischiudere, prov. desclaure. – Der. deschis, adj. (dat la o parte; neacoperit, dezvelit; limpede; inteligent, franc; sincer; adv., în mod limpede, în mod sincer); deschizător, adj. (care deschide); deschizătură, s.f. (loc liber prin care poate pătrunde sau se poate vedea ceva; trecere). Cf. închide.
(Dicţionarul etimologic român)
a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a-şi uita şliţul deschis la pantaloni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
albástru-deschís adj. m., pl. albáştri-deschís, art. albáştrii-deschís; f. albástră-deschís, pl. albástre-deschís
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
deschíde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deschíd, 1 pl. deschídem, perf. s. 1 sg. deschiséi, 1 pl. deschíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. deschídă; part. deschís
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCHÍDE vb. 1. a desface. (~ repede plicul şi citeşte scrisoarea.) 2. v. descuia. 3. a căsca, a desface. (~ gura.) 4. v. despica. 5. v. căsca. 6. v. destupa. 7. v. sparge. 8. a crăpa, a se desface, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 9. v. înflori. 10. v. inaugura. 11. v. debuta. 12. v. vernisa. 13. v. însenina.
(Dicţionar de sinonime)
DESCHÍS adj. v. cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil.
(Dicţionar de sinonime)
DESCHÍS adj., adv. 1. adj. desfăcut. (Scrisoare ~.) 2. adj. v. descuiat. 3. adj. căscat. (Cu gura ~.) 4. adj. v. destupat. 5. adj. neacoperit. (Un vehicul ~.) 6. adj. (MED.) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu. (Rană ~.) 7. adj. crăpat, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 8. adj. v. înflorit. 9. adj. v. făţiş. 10. adv. v. făţiş.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) deschide ≠ a (se) închide
(Dicţionar de antonime)
A deschide ≠ a închide
(Dicţionar de antonime)
A se deschide ≠ a (se) închide
(Dicţionar de antonime)
Deschis ≠ închis, întunecat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCHÍS, -Ă, deschişi, -se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ Expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfăşurării unui spectacol. A avea (sau a ţine) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (În sintagmele) Scrisoare deschisă = specie de scrisoare cu conţinut polemic, destinată publicităţii. Vot deschis sau alegere deschisă = vot sau alegere pe faţă, prin ridicare de mâini. Sedinţă(sau adunare) deschisă = şedinţă (sau adunare) la care sunt invitate şi persoane din afara organizaţiei respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzişuri, de făţărnicie; franc, sincer. ♢ Expr. Deschis la vorbă sau cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer, fără ascunzişuri. Deschis la minte (sau la cap) = deştept, receptiv. Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj. ♦ (Despre războaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu părţile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e împreunat sau strâns. A lăsa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ♢ Expr. A avea ochii deschişi = a privi cu multă atenţie; a fi vigilent. ♦ (Despre mână) Cu degetele întinse, răsfirate; fig. darnic. ♦ (Despre braţe) Desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrăţişa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. ♦ (Despre răni) Care sângerează sau supurează, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neîngrădit, neîmprejmuit; p. ext. care se întinde pe o mare distanţă; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ♢ Oraş deschis = oraş nefortificat sau neapărat, care, potrivit dreptului internaţional, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de război. Port deschis = port în care au acces navele de orice naţionalitate. 6. (În sintagmele) Vocală deschisă = vocală pronunţată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală. 7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanţă mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deşchís, -ă adj.] – V. deschide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEŞCHÍS, -Ă adj. v. deschis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESCHÍDE deschíd 1. tranz. 1) (uşi, ferestre, porţi) A da în lături lăsând liber accesul (într-o încăpere, într-un spaţiu etc.). ♢ ~ cuiva ochii a face pe cineva să înţeleagă anumite lucruri. A-şi ~ sufletul (sau inima) a-şi exterioriza sentimentele; a-şi mărturisi tainele; a se destăinui. A-şi ~ urechile a asculta cu mare atenţie. ~ pofta de mâncare a stimula pofta de mâncare. 2) (valize, sertare, borcane, sticle etc.) A face să aibă o deschizătură sau o trecere, dând în lături piesa corespunzătoare (mobilă). ♢ ~ robinetul a da drumul la debitul de apă dintr-o conductă. ~ cu cheia a descuia. ~ paranteza a) a pune prima parte a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a face o abatere în cursul unei comunicări (pentru a scoate ceva în evi-denţă). ~ gura a) a despreuna buzele şi fălcile; b) a vorbi. ~ ochii a) a despreuna pleoapele; b) a se deştepta; c) a fi atent. 3) (caiete, cărţi etc.) A desface întorcând coperţile. 4) (aparate, mecanisme etc.) A face să funcţioneze. 5) (răni, cavităţi ale corpului) A desface în vederea unei operaţii chirurgicale. 6) (căi de comunicaţie) A da în exploatare. 7) (întreprinderi, instituţii, localuri etc.) A face să ia naştere şi să funcţioneze. 8) (adunări, şedinţe, jocuri sportive etc.) A realiza în partea iniţială; a începe; a porni. /<lat. disculdere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESCHÍDE mă deschíd intranz. 1) (despre răni) A se desprinde, începând să supureze. 2) (despre pământ sau formaţii ale lui) A crăpa, căpătând fisuri adânci; a se despica. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. 4) (despre culori) A deveni mai puţin intens. 5) (despre privelişti, peisaje) A se întinde în faţa ochilor; a se desfăşura. 6) (despre cer) A deveni senin; a se însenina. 7) (despre oameni) A căpăta o înfăţişare luminoasă. 8) şi fig. (despre drumuri, perspective etc.) A-şi face apariţia. /<lat. discludere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESCHÍ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A DESCHIDE şi A SE DESCHIDE. ♢ Scrisoare ~să text polemic în formă de scrisoare sau sensibilizare destinată publicităţii. Vot ~ vot prin ridicare de mâini. Mână ~să a) mână cu degetele întinse; b) bun la suflet; darnic; mărinimos. 2) Care este întins, desfăşurat în toată lungimea sau lăţimea; desfăcut. Aripi ~se. ♢ Cu braţele ~se cu bunăvoinţă; cu bucurie. 3) (despre vehicule) Care este lipsit de acoperământ; neacoperit; descoperit. 4) şi adverbial fig. Care nu tăinuieşte nimic; fără ascunzişuri; sincer; neprefăcut. Fire ~să. ♢ Cu inima ~să (sau cu sufletul ~) fără a ascunde ceva; sincer. Cu pieptul ~ fără teamă; fără sfială. 5) (despre terenuri) Care nu este îngrădit; neîmprejmuit. 6) (despre drumuri) Pe care se poate circula liber. ♢ Port ~ port în care pot intra navele de comerţ din orice ţară. Oraş ~ oraş fără obiective militare care, în timp de război, conform normelor de drept internaţional, nu poate fi bombardat. 7) (despre şedinţe, adunări) Care se ţine şi cu participarea persoanelor din afara organizaţiei respective. 8) lingv.: Vocală ~să vocală pronunţată cu gura larg desfăcută. Silaba ~să silabă care se termină cu o vocală. /v. a (se) deschide
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
deschíde (deschíd, deschís), vb. – 1. A da la o parte ceva care închide. – 2. A începe, a face începutul, a porni. – 3. A stîrni, a aţîţa, a stimula. – 4. A găuri, a perfora. – 4. bis (Refl.) A deveni mai deschis, a se face mai luminos. – Mr., megl. dişcl’id, istr. rescl’id. Lat. dĭsclūdĕre (Puşcariu 509; Candrea-Dens., 368; Tiktin), cf. it. dischiudere, prov. desclaure. – Der. deschis, adj. (dat la o parte; neacoperit, dezvelit; limpede; inteligent, franc; sincer; adv., în mod limpede, în mod sincer); deschizător, adj. (care deschide); deschizătură, s.f. (loc liber prin care poate pătrunde sau se poate vedea ceva; trecere). Cf. închide.
(Dicţionarul etimologic român)
a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a-şi uita şliţul deschis la pantaloni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
albástru-deschís adj. m., pl. albáştri-deschís, art. albáştrii-deschís; f. albástră-deschís, pl. albástre-deschís
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
deschíde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deschíd, 1 pl. deschídem, perf. s. 1 sg. deschiséi, 1 pl. deschíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. deschídă; part. deschís
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCHÍDE vb. 1. a desface. (~ repede plicul şi citeşte scrisoarea.) 2. v. descuia. 3. a căsca, a desface. (~ gura.) 4. v. despica. 5. v. căsca. 6. v. destupa. 7. v. sparge. 8. a crăpa, a se desface, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 9. v. înflori. 10. v. inaugura. 11. v. debuta. 12. v. vernisa. 13. v. însenina.
(Dicţionar de sinonime)
DESCHÍS adj. v. cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil.
(Dicţionar de sinonime)
DESCHÍS adj., adv. 1. adj. desfăcut. (Scrisoare ~.) 2. adj. v. descuiat. 3. adj. căscat. (Cu gura ~.) 4. adj. v. destupat. 5. adj. neacoperit. (Un vehicul ~.) 6. adj. (MED.) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu. (Rană ~.) 7. adj. crăpat, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 8. adj. v. înflorit. 9. adj. v. făţiş. 10. adv. v. făţiş.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) deschide ≠ a (se) închide
(Dicţionar de antonime)
A deschide ≠ a închide
(Dicţionar de antonime)
A se deschide ≠ a (se) închide
(Dicţionar de antonime)
Deschis ≠ închis, întunecat
(Dicţionar de antonime)