descins dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-şi avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (şi a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4, (Despre organele forţei publice) A se deplasa, a sosi la faţa locului în vederea unei investigaţii sau a unei percheziţii. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. şi refl. A(-şi) dezlega, a(-şi) desface, a(-şi) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ♢ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Lat. discingere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCÍNS, -Ă, descinşi, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendenţă; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeţi, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la faţa locului pentru a cerceta sau pentru a percheziţiona. /<lat. descendere, fr. descendre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DESCÍNGE descíng tranz. 1) (cin-gători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendenţă. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forţei publice) A se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie. [P.i. descínd, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].
(Dicţionar de neologisme)

DESCÍNDE vb. intr. 1. a-şi avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forţei publice) a se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie. (< lat. descendere, fr. descendre)
(Marele dicţionar de neologisme)

descínde (a-şi avea originea, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descíndă; ger. descinzând; part. descíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descínge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descíng, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descíngă; ger. descingând; part. descíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCÍNDE vb. 1. v. coborî. 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) descinge ≠ a (se) încinge
(Dicţionar de antonime)

A descinge ≠ a încinge
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc desci descin

Cuvinte se termină cu literele: ns ins cins scins escins