desconsiderare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva consideraţia, stima, atenţia cuvenită; a dispreţui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de consideraţie, de stimă faţă de cineva; dispreţ, discreditare. – V. desconsidera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsideraţie; a supune unei atitudini lipsite de consideraţie; a ignora; a dispreţui. /des- + a considera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A dispreţui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].
(Dicţionar de neologisme)

DESCONSIDERÁRE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de consideraţie, de stimă; desconsideraţie. [< desconsidera].
(Dicţionar de neologisme)

DESCONSIDERÁ vb. tr. a dispreţui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)
(Marele dicţionar de neologisme)

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. şi pl. desconsíderă; ger. desconsiderând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCONSIDERÁ vb. v. dispreţui.
(Dicţionar de sinonime)

DESCONSIDERÁRE s. 1. v. dispreţuire. 2. v. dispreţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc desco descon

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare derare