desconsiderat

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva consideraţia, stima, atenţia cuvenită; a dispreţui. – Des¹- + considera (după fr. déconsidérer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCONSIDERÁT, -Ă, desconsideraţi, -te, adj. Dispreţuit, discreditat. – V. desconsidera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsideraţie; a supune unei atitudini lipsite de consideraţie; a ignora; a dispreţui. /des- + a considera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A dispreţui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].
(Dicţionar de neologisme)

DESCONSIDERÁ vb. tr. a dispreţui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)
(Marele dicţionar de neologisme)

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. şi pl. desconsíderă; ger. desconsiderând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESCONSIDERÁ vb. v. dispreţui.
(Dicţionar de sinonime)

DESCONSIDERÁT adj. dispreţuit. (O persoană ~.)
(Dicţionar de sinonime)