DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCOPERIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care descoperă; om care face o descoperire. /a descoperi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
descoperitór s. m., pl. descoperitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
descoperitoáre s. f., g.-d. art. descoperitoárei; pl. descoperitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESCOPERIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care descoperă; om care face o descoperire. /a descoperi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
descoperitoáre s. f., g.-d. art. descoperitoárei; pl. descoperitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)