descreștere

DESCRÉŞTE, descresc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micşora, a se împuţina. – Des¹- + creşte(după fr. décroître).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCRÉŞTERE, descreşteri, s.f. Faptul de a descreşte; scădere, reducere, micşorare, împuţinare. – V. descreşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCRÉŞTE descrésc intranz. A deveni mai mic ca număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a scădea; a se reduce; a se diminua; a împuţina. /des- + a creşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

descréşte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descrésc, 1 pl. descréştem; conj. prez. 3 sg. şi pl. descreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descréştere s. f., g.-d. art. descréşterii; pl. descréşteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESCRÉŞTE vb. 1. a se micşora, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pişca. (Luna ~.) 2. v. reduce. 3. v. micşora. 4. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)

DESCRÉŞTERE s. 1. micşorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeţei unui corp.) 2. v. re-ducere. 3. v. micşorare. 4. v. atenuare.
(Dicţionar de sinonime)

DESCRÉŞTERE s. v. decadenţă, decădere, declin, regres.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A descreşte ≠ a creşte
(Dicţionar de antonime)

Descreştere ≠ creştere
(Dicţionar de antonime)