descuamare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCUAMÁRE, descuamări, s.f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – V. descuama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DESCUAM//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre epidermă) A pierde coaja (din cauza unei boli contagioase sau de piele); a se coji. [Sil. -cu-a-] /<fr. desquamer, lat. desquamare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCUAMÁ vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].
(Dicţionar de neologisme)

DESCUAMÁRE s.f. Faptul de a se descuama; descuamaţie. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acţiunea unor agenţi geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].
(Dicţionar de neologisme)

DESCUAMÁ vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DESCUAMÁRE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamaţie. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acţiunea unor agenţi geomorfologici. (< descuama)
(Marele dicţionar de neologisme)

descuamá vb. (sil. mf. -scua-), ind. prez. 3 sg. şi pl. descuameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descuamáre s. f. (sil. mf. -scua-), g.-d. art. descuamării; pl. descuamări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCUAMÁ vb. a se coji, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DESCUAMÁRE s. cojire, descuamaţie, jupuire, (rar) scămoşare, (înv.) tărâţare. (~ pielii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc descu descua

Cuvinte se termină cu literele: re are mare amare uamare