desculț

DESCÚLŢ, -Ă, desculţi, -e, adj. Cu picioarele goale; descălţat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Din lat. *disculceus (= disculceatus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCULŢÁ, descúlţ, vb. I. Refl. şi tranz. (Reg.) A (se) descălţa. – Lat. *discuiciare sau din rom. desculţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCÚLŢ ~ă(~i, ~e) Care nu are încălţăminte în picioare; cu picioarele goale; descălţat. /<lat. disculceus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

descúlţ adj. m., pl. descúlţi; f. sg. descúlţă, pl. descúlţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desculţá vb., ind. prez. 1 sg. descúlţ, 3 sg. şi pl. descúlţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESCÚLŢ adj. descălţat, (reg.) desculţat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DESCULŢÁ vb. v. descălţa, scoate, trage.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Desculţ ≠ încălţat
(Dicţionar de antonime)