descumpănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-şi piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, s.f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCUMPĂN//Í ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESCUMPĂN//Í mă ~ésc intranz. A-şi pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. descumpăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

descumpăníre s. f., g.-d. art. descumpănírii; pl. descumpăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCUMPĂNÍ vb. v. dezorienta.
(Dicţionar de sinonime)

DESCUMPĂNÍRE s. 1. v. dezorientare. 2. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perple-xitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc descu descum

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire panire