descurajat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCURAJÁT, -Ă, descurajaţi, -te, adj. Care şi-a pierdut curajul, entuziasmul, nădejdea; deprimat, demoralizat. – V. descuraja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESCURAJ//Á ~éz tranz. A face să se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decourager
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESCURAJ//Á mă ~éz intranz. A-şi pierde curajul, siguranţa în forţele proprii; a se demoraliza. /<fr. décourager
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jând. / după fr. décourager].
(Dicţionar de neologisme)

DESCURAJÁ vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager)
(Marele dicţionar de neologisme)

descurajá vb., ind. prez. 1 sg. descurajéz, 3 sg. şi pl. descurajeáză, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descurajéze; ger. descurajând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESCURAJÁ vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)
(Dicţionar de sinonime)

DESCURAJÁT adj. 1. demoralizat, deprimat, (fig.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărât, deprimat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A descuraja ≠ a îmbărbăta, a încuraja
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desc descu descur

Cuvinte se termină cu literele: at jat ajat rajat urajat