descurajator

DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ţi pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESCURAJAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care descurajează; în stare să descurajeze; demoralizant. Factor~. /a descuraja + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. şi pl. descurajatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESCURAJATÓR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situaţie ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)