DESCĂPĂŢÂNÁ, descăpăţânéz, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpăţână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
descăpăţâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpăţânéz, 3 sg. şi pl. descăpăţâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCĂPĂŢÂNÁ vb. v. decapita.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
descăpăţâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpăţânéz, 3 sg. şi pl. descăpăţâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESCĂPĂŢÂNÁ vb. v. decapita.
(Dicţionar de sinonime)