desesizare

DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorităţi) A se declara incompatibil pentru cercetarea şi soluţionarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESESIZÁRE, desesizări, s.f. Faptul de a se desesiza. – V. desesiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESESIZÁ vb. I. refl. (Despre instanţe) A renunţa să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].
(Dicţionar de neologisme)

DESESIZÁRE s.f. Acţiunea de a desesiza şi rezultatul ei. [< desesiza].
(Dicţionar de neologisme)

DESESIZÁ vb. I. refl. (despre instanţe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)
(Marele dicţionar de neologisme)

desesizá vb., ind. prez. 1 sg. desesizéz, 3 sg. şi pl. desesizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desesizáre s. f. → sesizare
(Dicţionar ortografic al limbii române)