desetină

DESETÍNĂ, desetine, s.f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară şi la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. şi: desétină. – Var.: (2) deseátină s.f.] – Din bg., scr. desetina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESETÍN//Ă ~e f. înv. 1) Unitate de măsură pentru suprafeţe egală cu 1,09 hectare. 2) Impozit anual în natură egal cu a zecea parte din produsul obţinut; zeciuială; dijmă. /<bulg., sb. desetina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desétină (-ni), s.f. – Dijmă, bir pe porci şi pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s.m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s.m. (perceptor).
(Dicţionarul etimologic român)

desetínă/desétină s. f., g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétine
(Dicţionar ortografic al limbii române)